Campanii

Drafturi, editorul cu blocuri și asistentul AI pentru conținutul emailurilor.

Cum creezi un draft de campanie

Campaniile se creează din pagina Drafturi, nu din Campanii. Numele se pune la început, fiindcă o campanie programată nu mai poate fi redenumită.

Cum editezi un draft din blocuri, unde se reglează vocea asistentului, și de ce semnătura nu se schimbă retroactiv.

Cele trei ținte din ecranul draftului, de ce etichetele bifate împreună lărgesc lista în loc s-o restrângă, și cum citești contorul.

Trei cauze, în ordinea în care apar: etichete bifate împreună, o regulă de segment rămasă goală, și șabloanele care nu merg după un import.

Cele patru reguli care nu se pot dezactiva, cele trei trepte de autonomie, și ce se întâmplă dacă îi ceri un email pe un cont gol.

Cum formulezi cererea, ce verifici întâi în ce a scris, și de ce a treia reluare iese de obicei mai prost decât a doua.

Cele cinci secțiuni ale profilului, de ce vocabularul interzis se scrie cu alternativa, și de ce blocul de instrucțiuni se ține scurt.

De ce o comandă scrisă în Cunoștințe e ignorată prin proiectare, unde se scrie ce, și de ce documentele permanente stau separat de cele cu termen.

Faptele apar fără să te anunțe nimeni, iar unele au ca sursă chiar asistentul. Cum citești memoria și ce ștergi din ea.

Plafonul pe fiecare plan, ce anume consumă o rulare, și trei feluri de a le pierde degeaba.

Numele e intern, subiectul e ce vede abonatul. O campanie programată nu se mai poate redenumi, deci numele se pune de la început.

Ce se vede doar într-un email de test, de ce se deschide și pe telefon, și ce verifici în ordine.

Întâi abonații, apoi cui trimiți, când trimiți, și de ce numărul final poate diferi de cel văzut la programare.

De ce nu trimiți la toată lista de pe un domeniu proaspăt, cu ce grup începi, și ce citești între valuri.

Zece întrebări care apar cel mai des, cu răspunsul scurt și trimiterea la articolul care le acoperă pe larg.